conflictul de interese

Conflictul de interese cu propria-ți minte. De ce e bine să-ți reglementezi prețul pe oră și prețul minim?

Acum cateva zile am avut o experiență extrem de interesantă din perspectiva negocierii unui proiect pe film. Vă povestesc cursul acțiunii și tragem concluziile la final.

Care-i povestea? Nu vreau să sune a teorie conspiraționistă, dar cred că am fost mind fucked de o tipă care organizează evenimente. Acum câteva luni îmi scrie fata asta, hai să-i spunem Mary, care m-a rugat să-i fac o ofertă de preț pentru ceva mega-ultra eveniment. I-am făcut oferta care cred că era undeva pe la 1500e. După ce i-am trimis-o pe mail, a zis că facem evenimentul și cu siguranță se va întâmpla, doar că se va mai amâna puțin. Între timp lucrurile au rămas în pom câteva săptămâni bune, timp în care eu renunțasem deja la idee. Pe 1 Noiembrie (acum 4 zile), îmi scrie că organizează un concert și că ar vrea să știe oferta mea pentru acel eveniment. După ce am aflat ce presupune, i-am spus că o costă 750e pentru tot ce vrea ea. M-a sunat!

La telefon mi-a spus că nu a bugetat partea video și că este în budă cu banii. Eu încercând să fiu empatic și pro-client, i-am spus să nu-și facă griji că mergem pe prețul meu minim dacă asta o scoate din rahat (150e/zi x 3 zile = 450e). I-am zis că eu nu-mi permit să ies din casă fără 450e pentru ce vrea ea. După ce i-am prezentat oferta, mi-a propus să ne vedem la o ciocolată caldă. Bun, hai că mă duc!

Am ajuns la pub, m-am așezat la masa la care era întreaga echipă și am așteptat puțin să-și încheie oamenii socotelile pe care le începuseră înainte să ajung eu. A venit rândul meu să discut cu Mary. Mi-a zis că 450e este mult peste ce are ea alocat, că prețul biletelor de avion pentru artiști costă o grămadă, că mesele costă, totul costă și nu-și permite să îmi dea atăt. Însă… însă îmi poate da 300e pentru cele 3 zile și ceva beneficii și o masă caldă la pub-ul în care eram. Mi-a mai spus șoptit că oamenii de la masă mai fac si voluntariat și că nu au lasat-o niciodată baltă dându-mi tangențial de înțeles că sufletul meu bun ar trebui să înțeleagă limitările astea. După aia au mai urmat câteva discuții ciudate legate de cum să facturez, când și cum care mi-au tras mult încrederea în jos, spre punctul de ingheț.

I-am zis că nu pot să-i dau un răspuns pe loc, mă voi gândi și îi voi scrie următoarea zi de dimineață. Bun, e dimineață. I-am scris hotărât următorul mail:

Mary, legat de oferta pe care am discutat-o la pub, bugetul nu ma ajuta sa amortizez aparatura si uzura. Mi-am refacut calculele sa vad daca pot scadea sub 150 de euro pe zi si sincer iti spun ca nu pot face asta. Ce iti propun in schimb este sa gasesti pe altcineva care iti filmeaza, iar eu iti pot edita materialele si atunci iti pot face o oferta pentru editare. O alta varianta ar fi sa vin pentru 2 din cele 3 zile in bugetul oferit de tine.

Daca esti de acord sa lucram impreuna in aceste conditii, propunerea mea este sa facem un contract care sa precizeze conditiile de lucru, termenii de livrare si suma bruta care imi revine mie pentru serviciul prestat pentru a evita neintelegeri sau situatii neplacute ce pot aparea.

In ceea ce ma priveste, tin foarte mult la transparenta, calitate si corectitudine in colaborarile mele.

M-am gândit că cel mai bine este să-mi adaptez oferta nevoii clientului, nu? Și-atunci am zis că dacă tu nu ai bani, atunci eu să fac de cât ai tu bani. E ca atunci când te duci să-ți cumperi bomboane vărsate și nu ai bani de 200gr. Ce faci? Păi în mod evident îți cumperi mai puțin de 200gr.

După ce i-am prezentat varianta asta, mi-a scris și m-a întrebat cât aș vrea pe 3 zile de muncă, dar mai puțin de lucru pe zi? Aici este punctul în care creierul meu a încetat să mai facă tracking la oferte și i-am spus că vreau 200e. A zis ok, hai sa facem un contract și îl semnăm repede în prima zi a evenimentului. Ăăăăă, ok, i-am zis eu.

Acum 30min am realizat că a fost un joc de negociere între mine și ea și că cei 750 euro pe care îi vroiam eu la început, s-au transformat în decurs de 48 de ore în 200 euro. Asta ar fi cu 73.4% mai puțin decât aș fi vrut eu. A fost o informație la care mintea mea s-a blocat pur și simplu. Ce puteam să mai fac? Păi aveam două variante:

1. Să înghit în sec și să mă duc să fac treaba pe cât am zis.
2. Să încep să-mi respect munca și să îî spun politicos că a fost o greseală la mijloc.
Așa că am decis să-i scriu următorul mail:

Salut Mary,

Iti scriu pentru ca am sentimentul ca din cauza grabei, unele lucruri le-am facut eronat. Mi-am dat seama ca, desi am zis da la evenimente, pretul la care am ajuns este cu foarte mult sub pretul minim pe care mi l-am stabilit eu de la bun inceput. O serie de evenimente pe care initial le-as fi tras cu 750e au ajuns la 450e din partea mea, la 300e oferta ta si intr-un final la 200e. Am ajuns la concluzia ca au fost multe informatii intr-un timp foarte scurt si nu am avut spatiul sa pot sa-mi cantaresc toate lucrurile astea.

Astea fiind spuse as vrea sa nu imi devaloriez munca si as prefera sa nu colaboram pe proiectul asta.

Ca solutie, iti propun sa il suni pe Maryan care nu are echipamente asa de scumpe si s-ar putea sa accepte propunerea ta. Iti las aici datele lui de contact: blah blah

Iti doresc un eveniment reusit,
Cristi

Concluzia 1. Cred că cel mai dificil lucru pentru mine când am făcut tranziția din mediul ONG la mediul business a fost să-mi respect munca. Răspunsul pe care i l-am dat lui Mary îmi dovedește acum că trebuie să greșești și să te frustrezi înainte pentru a-ți înțelege valoarea. În momentul în care te saturi să fii târât de celebra sintagmă “Nu avem suficienți bani pentru tine”, ajungi să acționezi și într-un final să înțelegi cum îți construieși balanța de negociere între tine și potențialii clienți.

Concluzia 2. Acum înțeleg de ce este bine să-ți știi prețul pe oră (pentru proiectele mari) și prețul pe zi în cazul în care cineva încearcă să îți facă exact ce mi s-a întâmplat și mie. În al doilea rând, un proiect la care clientul spune că durează o oră, va dura de până la 4 ori mai mult. Pune faptul că i-ai făcut oferta, i-ai făcut contractul, te-ai văzut cu clientul la o ciocolată caldă, te duci la eveniment, îl editezi acasă, te deplasezi, randezi, etc.

Concluzia 3. Așadar, aveți mare grijă când treceți peste cuvântul vostru, care este costul și gândiți-vă bine dacă efortul are un potențial de regret. Dacă are, sfatul meu este să nu vă băgați.

Cam atât în postul ăsta. Ne revedem în următorul.

P.S: Prețurile sunt fictive.

Comments are closed.