De ce am început să fotografiez?

Well, well, scopul meu nu este să ating punctul G al dezbaterilor intense și nici să iau un răspuns tehnic de pe Wikipedia, așa că mă voi rezuma la ce este fotografia pentru mine din perspectiva viziunii despre societate și viața mea. Cred că lucrurile care nu pot fi neapărat explicate sau care tind să aibă înțelesuri diferite pentru majoritatea dintre noi, nasc răspunsuri diferite care de cele mai multe ori se pliază pe nevoile fiecăruia dintre noi. Așadar, pentru mine fotografia are mai multe arii de acoperire în spectrul sufletului și al dezvoltării personale:

O unealtă de exprimare, un limbaj. Am descoperit fotografia în decembrie 2006 în urma unui apel de la un prieten care îmi spunea că sunt niște fulgere grozave afară și că ar trebui să mă duc să le fotografiez. Întâmplător sau nu, poate puțin norocos, am reușit să prind destul de multe dintre ele, lucru care m-a întărâtat crezând că este extrem de greu să prinzi în imagini niște fulgere. Asta mi-a declanșat curiozitatea, iar până în ziua de azi nu m-am oprit din a învăța tehnici și modalități noi de a-mi îmbunătăți această limbă. Am învățat prima dată gramatica și după aceea a început practica. Știi, e vorba aia “Teoria ca teoria, dar practica ne omoară pe toți”. Ei bine, am fost de mai multe ori în situația de a renunța la pasiune crezând că nu fac bine ce fac și poate ar trebui să o iau pe un drum mai clasic, dar gândul că aș putea intra în sistem, cu un șef și un program 9 – 17 mi se părea absurd. Așa am ajuns la concluzia că nu mi-aș sacrifica viața pentru câțiva lei pe care i-aș ține pe card că nu aș avea timp să-i cheltuiesc. Oricum, subiectul e discutabil și voi scrie despre asta în curând.

Revenind la fotografia ca limbaj și unealtă de exprimare, mi se pare fascinant cum poți schimba viețile altor oameni printr-o metodă artistică de exprimare. Poate că fotografia este o ocazie pentru unii să-și mai clătească ochii și să se deconecteze de la stresul pe care îl au la muncă. Pe de altă parte unul dintre motivele pentru care am vrut să renunț la fotografie este că, deși suntem mulți și vorbim aceeași limbă, am încercat să ofer și să cer suport de la diverși alți fotografi. Simt că am facut multe eforturi fără rezultate în acest sens și cred că avem nevoie să ieșim din carapacea prin care neîncrederea și banul ne domină mintea.

Una dintre primele fotografii pe care le-am publicat pe internet/ deviantart

Un motiv de a sta departe de sistem. Ideea a început să prindă contur în 2011, când eram anul 2 la facultate și, alături de niște colege, ne gândeam să ne deschidem ceva împreună. Chiar dacă mai târziu s-a dovedit că nu a funcționat, dorința de a avea timp pentru mine a dominat întotdeauna în fața nevoii banilor. Pentru mine fotografia a jucat un rol important pentru că în primul rând mă foloseam de ea să duc totuși un trai decent, dar totodată era parte din cine eram eu. Vorbesc la trecut pentru că astăzi fotografia a luat în mare parte forma producției video.

Nu cred într-o societate în care toată lumea este freelancer, însă eu am vrut mereu să fiu parte a procentajului mai mic, cei care sunt altfel și mă voi lupta să-mi mențin traseul cât mai pavat. Mă gândesc acum că sunt mai multe căi alternative (și nu deloc ușoare) de a câștiga bani în afara sistemului (adică de a nu fi angajat) și cred că toate astea vin la pachet cu un set de responsabilități și momente de ieșit din zona de confort mult mai dese decât cele pe care ți le oferă un job stabil.

Un pretext de a fi aproape de tehnologie. Tehnologia este un mod contemporan de a ne exprima ideile și chiar dacă nu știu de unde vine asta, tehnologia a fost mereu ca o extensie a ceea ce fac (aparatul de fotografiat care stă mereu în mâna dreaptă). Știu cu siguranță că, așa cum avem foarte mulți analfabeți funcționali în România, avem și oameni incapabili să folosească tehnologia. Mă refer aici în special la generația bunicilor noștri, dar și a părinților. Am vrut mereu să am aparatură avansată pentru că știam ca livrabilul (video-ul sau fotografia) se ridică la standardele vremii. Partea mai puțin plăcută este că dacă nu reușești să scoți profit de pe urma unui tip de aparatură, atunci eu consider că este “liability”. Ceva ce îți produce costuri și nu este avantjos. Devalorizarea tehnologică este fascinant de rapidă și de cele mai multe ori ești nevoit să îți schimbi aparatura la 2, 3, 5 ani.

Cu toate că am vorbit despre fotografie ca un mod de exprimare și o cale de evadare, am lăsat la urmă un lucru care pentru mine este decisiv în felul în care îmi aleg clienții. Respectul și etica sunt cheia către încredere. Felul în care vorbești, fie că vorbești în română, engleză, JavaScript sau fotografie, reflectă cine ești și poate chiar felul în care reacționezi la stres, iar lucrurile mărețe sunt de fiecare dată făcute într-o echipă puternică.

Comments are closed.