alpha romeo

Despre Alfa Romeo si Beta Julieta

Zilele trecute povesteam cu o prietenă despre reprezentarea în politică a femeilor, despre familia tradițională, dar și despre mișcările politice actuale. Și nu, nu voi scrie aici despre celebrul brand de mașini Alfa Romeo, ci despre egalitatea care ar trebui să existe între noi, despre hărțuire, despre efectul de domino și despre cum un barbat Alfa ar trebui să rămână la statutul de bărbat, și-atât.

Motivul pentru care am ales să deschid acest subiect este în principiu lipsa de perspectivă pe care o identific la o foarte mare parte dintre animalele astea sociale. Vorbesc aici despre efectele pe care le aduce un anumit comportament, dar și trigger-ul care ne face să acționăm într-un anumit fel.

Am terminat Liceul Industrial Toma N. Socolescu din Ploiești, liceu în care mi-a fost administrată o supradoză de bullying. Aveam părul lung, pantaloni negri și purtam tricouri simple sau cămăși în carouri. Adesea mi-era frică să ies în pauze pentru că știam că cineva urma să se ia de mine, să-mi spună “pletosule, partidul te vrea tuns”, “roakăre, mori” sau poate doar să se apropie ostentativ pe la spatele meu și să încerce să-mi taie părul. Puteam trece peste astea? Ei bine, nu. Astea erau comportamentele de care îmi era frică și care se resimt și acum și nu știam cum să le fac față. Vă povestesc asta pentru că văd bărbați care încurajează astfel de comportamente Alfa involuntar. Da ce mă fată, nu poți trece peste o mână pe fund? Ce te poate afecta atât de mult dacă-ți pune unu mâna pe sâni? Asta dacă nu vorbim despre hărțuirea sexuală din familii, în care Alfa tații își permit să-și violeze Beta femeile sau și mai rău, copiii.

alpha male beta female violence human rights family chidren consumerism education

Eu nu mi-am permis niciodată să lovesc pe cineva și nu-mi imaginez de ce ai face asta voluntar, de ce ai alege să foloseși forța fizică de bunăvoie și nesilit de nimeni? Pentru iluzia de putere? Cred că singurul scenariu în care aș acționa violent, ar fi cel în care cineva m-ar agresa și oricum m-aș gândi și la asta de două ori.

Șezi și găsește o soluție…

Am stat și m-am gândit la ce am putea face, cum și dacă este prea târziu. Aici intervine efectul de domino. Am început inițial să caut defectul societății prin care unii bărbați se autoproclamă ca fiind Alfa, dar și cum unele femei joacă rolul de Beta. Văd asta promovat peste tot, videoclipuri muzicale, afișe, clasa politică dominată masiv de voci baritonale, industria fashion, consumerism, superficialitate…

Până și limba engleză subminează independența femeii prin însuși cuvântul “female”

Care-i problema?
• problema-i că sunt încă prea puține voci care să apere statutul femeii;
• sunt prea mulți bărbați care cred că testosteronul este monedă universală;
• prea multe cazuri uitate din frică sau santaje emoționale;
• prea multe apelative “boss”;
• prea multe voci care victimiează femeia indiferent de comportamentul ei.

Dacă bărbatul bea și o bate, ea de ce e proastă și mai stă cu el? Eu te întreb altfel: De ce trebuie să tolerăm un asemenea comportament?
De ce e ea târfă dacă alege să se îmbrace într-o fustă scurtă? Eu te întreb altfel: De ce îți pasă ție cu ce alege să se îmbrace celălalt? (valabil și pentru oamenii cu alte orientări sexuale sau de altă etnie)
De ce e proastă și nu-i cere șefului un salariu cel puțin egal cu cel al lui Romeo? Eu te întreb altfel: De ce trebuie ea, in the first place, să aibă un salariu mai mic?
De ce trebuie ca în spatele unei femei să stea întotdeauna un bărbat puternic? Eu te întreb altfel: Chiar ți-e așa greu să accepți că mai sunt și ființe mai deștepte decât tine, băi Alfa-ule?

Cam despre asta-i vorba, dragule.

Pe lângă toate astea cred că educația joacă rolul cel mare. Din cauza educației precare, mulți tineri, copii, dar și adulți au trăit cu violenta în casă și nu au avut parte de altfel de exemple. Cu siguranță aveți și voi cazuri în familie în care poate bunicul îi mai ardea bunicii câte-o palmă după un păhărel. Bunica mea încasa pumni cu sânge, ochi umflați, nopți dormite departe de casă. Am ales să fac un scurt-metraj în care să-i prezint viața. Îl poți vizualiza aici.

Ce putem face? Sunt foarte multe de făcut și ți le voi da pe tavă, ca să nu spui că am aruncat o problematică fără să-ți dau și niște soluții. În primul rând le voi spune așa: soluții pe termen lung și soluții imediate.

Soluții pe termen lung:
• ar trebui să ne concentrăm atenția către educația timpurie. Acolo se formează sau se distrug sufletele. O educație mai bună înseamă expunere și o responsabilitate de grup. În momentul în care înțelegi mai multe comportamente, ești destul de deștept emoțional încât să te adaptezi la situație și atunci nu mai e nevoie să dai cu pumnul în masă;
• eradicarea sărăciei. În momentul în care Romeo și Julieta își pot acoperi nevoile primare (hrană, apă, aer, igienă, somn), atunci pot investi și în suflet, în artă, călătorit, simțit.
• o clasă politică pro-individ.

Soluții pe termen scurt pe care le pot adopta și Romeo, dar și Julieta:
• să nu mai accepte astfel de comportamente;
• să reclame comportamentele neadecvate la poliție;
• să stai de vorbă cu un psiholog (du-te mai întâi la un psiholog, să n-ajungi mai târziu la psihiatru);
• să faci ce-ți permite meseria. Îți dau exemplul meu. Eu fac filme și lucrez acum la un proiect video de conștientizare a populației în tematica harțuirii sexuale. #metoo.
• avem nevoie de mai mulți bărbați care să apere drepturile femeilor, de gentlemani

Astea sunt doar câteva dintre soluțiile pe care mintea mea le-a stors, dar voi actualiza lista când vor mai răsări și alte idei.

Ce vreau să-ți transmit?
Chiar dacă nu te numești Julieta sau Romeo, cred că cel mai important lucru este să nu-ți asumi statutul de Alfa sau Beta. Rămâi tu, Viorica, Gheorghița, Ioan, Vasile sau cum te-oi numi. Rămâi cu valorile tale de om, nu cu cele de animal.

Comments are closed.